Viața socială

Viața socială a emigranților s-a desfășurat aproape în întregime în cadrul Micii Italii. Cartierele italiene au fost întotdeauna dens populate și au reprodus energia și confuzia tipice Italiei, înconjurate de vânzători ambulanți și vânzători la negru. Viața comunitară a fost foarte simțită de emigranții italieni, care se simțeau ca acasă în cartierele lor, manifestând adesea și forme de închidere față de lumea exterioară, inclusiv din cauza dificultăților lingvistice, în special în țările anglofone. Acest lucru a încetinit foarte mult orice formă de integrare, care a fost mai rapidă în țările din America Latină datorită proximității lor lingvistice și culturale.

Micile Italii au căpătat adesea o conotație regională, care a fost alimentată de lanțul migratoriu. Punctul de referință era biserica din cartier, inima sărbătorii sfântului patron, și toate acele întreprinderi în care se putea socializa cu conaționalii, cum ar fi tavernele, barurile, magazinele; aici era adesea posibil să se cumpere produse alimentare din țara de origine.

În Italia Mică s-au născut asociații între compatrioți: primele care au apărut au fost cele de ajutor reciproc, fundamentale pentru a depăși orice dificultăți ale membrilor într-o țară străină.