Documente pentru plecare

Procedura de expatriere presupunea solicitarea și, ulterior, obținerea unui pașaport. Pașaportul emigrantului, de la începutul secolului al XX-lea, a fost mult timp caracterizat de o copertă roșie. Pentru a-l obține, era necesar să se adreseze primarului comunei de reședință, care, la rândul său, îl înmâna Ministerului Afacerilor Externe, însoțindu-l de o declarație de autorizare pentru expatriere. Pașaportul unui bărbat cu o familie însoțitoare putea include soția și copiii săi, precum și ascendenții coabitanți. Cei înregistrați pentru recrutare aveau nevoie, de asemenea, de autorizația autorităților militare. Bineînțeles, se plătea o taxă de concesiune, de care erau scutite persoanele care călătoreau în străinătate cu afaceri.