America de Sud

Inițial, emigranții din regiunile agricole din nordul Italiei au fost cei care au populat navele cu destinația America de Sud. Cei care își puteau permite un bilet mai scump mergeau în America de Sud, unde integrarea era cu siguranță mai ușoară. Cultura sud-americană era, de fapt, foarte apropiată de cea italiană, chiar și cea religioasă, și existau mai puține probleme cu limba. Pentru Brazilia, plecarea se făcea mai ales din Veneto și Friuli, iar pentru Argentina, mai ales din Piemont. Acestea erau două state nemărginite, slab locuite, pe care guvernele locale doreau să le populeze prin încurajarea imigrației din Europa. Emigrația către Brazilia și Argentina, care a durat mai mult de un secol, s-a oprit abia la sfârșitul anilor 1950, în urma recesiunii economice.

Dacă Brazilia și Argentina, cu puțin Uruguay, reprezentau destinațiile cele mai imediate, fiind pe rutele transatlantice, nu trebuie uitată emigrația italiană către alte state din America Latină, cum ar fi Chile, Peru, Ecuador, Columbia și Venezuela. În acest din urmă stat, în special, a existat un adevărat boom migrator în anii 1950, legat de descoperirea câmpurilor petroliere și de dezvoltarea industrială a țării care a urmat.