C\u0103l\u0103toria - adic\u0103 timpul necesar pentru a ajunge \u00een \u021bara de destina\u021bie - este elementul simbolic al \u00eentregului proces de migra\u021bie, al desprinderii de un \"\u00eenainte\" - cunoscut \u0219i iubit, de\u0219i nesatisf\u0103c\u0103tor - pentru a ajunge la un \"dup\u0103\" - cu siguran\u021b\u0103 atractiv, dar aproape complet necunoscut. Este un moment la fel de dificil de tr\u0103it ca \u0219i momentele de cotitur\u0103 din via\u021ba fiec\u0103ruia.<\/p>\n
Pentru mul\u021bi emigran\u021bi italieni, trenul a fost principalul mijloc de a ajunge \u00een marile porturi de emigrare na\u021bionale \u0219i europene: Genova, Napoli, Palermo, Le Havre... La fel ca \u0219i navele, trenurile \u0219i g\u0103rile au devenit, \u00eencep\u00e2nd cu jum\u0103tatea secolului al XIX-lea, simbolul desp\u0103r\u021birii suferite de familii, care \u00ee\u0219i luau r\u0103mas bun \u00eenso\u021bindu-i pe cei dragi la gar\u0103 \u00een momentul \u00een care ace\u0219tia plecau spre porturile de \u00eembarcare. Emigrantul Pascal D'Angelo scrie: \"Am auzit vuietul trenului - nici cat\u00e2ri, nici cai care s\u0103-l trag\u0103 - apoi str\u00e2ngerea tat\u0103lui meu care m\u0103 \u00eendemna s\u0103 urc \u00een vagon.<\/p>\n
Ca urmare a politicilor de restric\u021bionare a imigra\u021biei implementate de \u021b\u0103rile de peste m\u0103ri, dup\u0103 cel de-al Doilea R\u0103zboi Mondial, fluxurilor migratorii italiene li s-au ad\u0103ugat noi destina\u021bii, care se \u00eendreapt\u0103 acum spre \u021b\u0103rile din Europa Central\u0103 \u0219i de Nord. Astfel, trenuri \u00eenc\u0103rcate cu emigran\u021bi au \u00eenceput s\u0103 traverseze Europa, duc\u00e2nd milioane de italieni la Paris, Bruxelles, Stuttgart, Zurich...<\/p>\n
\u00cencep\u00e2nd cu anii 1970, trenurile au devenit, de asemenea, simbolul emigr\u0103rii interne, dinspre sud spre nordul industrializat al Italiei, unde principalele destina\u021bii au devenit triunghiul industrial Genova-Milano-Turin.<\/p>\n\t\t\t\t\t