Str\u0103zile din Little Italy, cum era numit cartierul italian \u00een SUA, erau \u00eenguste, aglomerate, murdare \u0219i dominate de chirii d\u0103r\u0103p\u0103nate. Tenementul era un tenement mare: adesea, avea b\u0103i comune (pe paliere sau \u00een curte) \u0219i intrarea pe alei aproape nelocuibile \u0219i \u00eentunecate.<\/p>\n
Imigrantul abia sosit \u00een noua realitate \u00ee\u0219i g\u0103sea refugiul \u00een \"Mica Italie\" \u0219i, oprimat de nostalgie \u0219i de o profund\u0103 singur\u0103tate interioar\u0103, \u00ee\u0219i g\u0103sea alinarea \u0219i sc\u0103parea \u00een integrarea \u00eentr-un grup care reproducea \u00een mod substan\u021bial valorile \u0219i codurile comportamentale ale celui de origine. \u00cen schimb, \u00een Buenos Aires, emigran\u021bii, nu numai italieni, \u0219i-au g\u0103sit cazare, \u00een zona din apropierea portului, \u00een cl\u0103diri odinioar\u0103 impun\u0103toare care fuseser\u0103 transformate \u00een locuin\u021be pentru imigran\u021bi, conventillos.<\/p>\n
Schema clasic\u0103 de conventillo presupunea o form\u0103 paralelipipedic\u0103, parter \u0219i etaj, cu o curte interioar\u0103 \u00een care se \u00eemp\u0103r\u021beau serviciile esen\u021biale. Fotografiile vii ale conventillos din Buenos Aires \u0219i ale str\u0103zii Mulberry din New York ne ajut\u0103 s\u0103 \u00een\u021belegem cum aceste locuri au devenit centre comunitare de re-produc\u021bie \u0219i distribu\u021bie a culturii.<\/p>\n
Aceasta a fost originea cartierelor italiene din marile ora\u0219e americane, cu nume variate, dar \u00een care str\u0103zile aveau func\u021bia de pie\u021be s\u0103te\u0219ti, de locuri \u00een care o mo\u0219tenire cultural\u0103 comun\u0103 era restructurat\u0103 \u0219i condensat\u0103, suspendat\u0103 \u00eentre r\u0103d\u0103cini vechi \u0219i noi \"frontiere\".<\/p>\n
Mai t\u00e2rziu, achizi\u021bionarea unei locuin\u021be adecvate a devenit unul dintre cele mai lini\u0219titoare \"semne\" ale drumului parcurs \u0219i ale \"progresului\" f\u0103cut: casa este locul \u00een care fiecare poate fi pur \u0219i simplu el \u00eensu\u0219i.<\/p>\n
Casa este \u00een acela\u0219i timp cuib \u0219i fort\u0103rea\u021b\u0103; refugiu pentru cei care au \"\u00een Italia, \u00een afara Americii\", \u00eenc\u0103 mult de cucerit. Iar fotografiile sunt aproape biografii scrise chiar de emigran\u021bi.<\/p>\n
Din arhiva Cresci, dou\u0103 m\u0103rturii diferite: Augustin Storace este comerciant \u0219i bombero (pompier) \u00een Lima. Bine educat, el folose\u0219te obiectivul pentru a surprinde scene din via\u021ba de familie. Benny Moscardini, transplantat la Boston, folose\u0219te fotografia \u00eentr-un mod mai pu\u021bin intim: portretizeaz\u0103 tineri \u0219i tinere din cartier, str\u0103zile \u00eemp\u00e2nzite de steaguri \u00een onoarea generalului Diaz \u0219i, \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie \u00een Italia, chiar \u0219i un doc din portul New York. Lumea lui Storace este legat\u0103 de cas\u0103 \u0219i de atelier; cea a lui Moscardini este proiectat\u0103 spre exterior.<\/p>\n\t\t\t\t\t